22
2011Scurtă descriere a turistului mioritic

Turistul mioritic are spirit provincial, chiar dacă este a treia generaţie născută şi crescută în Marele Oraş. O dată aflat într-o ţară străină el se va minuna de lucrurile ieşite din comun care îi ies în cale, cum ar fi un drum bine asfaltat, o toaletă curată şi tramvaie moderne. Turistul român este lipsit de curiozitate, el va vizita doar locurile care i-au fost recomandate de premergătorii lui sau care sunt cunoscute de absolut toată lumea.
El nu călătoreşte niciodată singur ci doar însoţit de un grup – familie extinsă, grupuleţ de prieteni, gaşcă de necunoscuţi; el va merge acolo unde se duce grupul, condus obligatoriu de un şef de grup; nu se va abate cu niciun pas de la traseul bine stabilit, singurele abateri pe care şi le permite sunt întârzierile la locul de întâlnire.
Turistul mioritic este temător şi sceptic în faţa unor lucruri pe care nu le cunoaşte foarte bine; el se va adresa întotdeauna unei agenţii de voiaj care, în schimbul unei taxe ridicate, îi va rezerva un hotel scump şi prost (sau doar prost) şi care îi va cumpăra bilete de avion low-cost atunci când preţul acestora a depăşit preţul unui bilet not-low-cost; va avea încredere în sugestiile agenţiei şi ale cunoscuţilor avizaţi şi nu va căuta să se informeze singur, ştiut fiind că acest lucru din urmă este plictisitor şi mâncător de timp preţios.
Turistul român se va feri să cumpere ceva cu cardul bancar personal, de frică să nu i se fure banii, identitatea sau amândouă. Din snobism va prefera întotdeauna o mâncare îndoielnică într-un local îndoielnic din străinătate gustărilor bune mâncate pe o bancă în parc. O treime din timpul petrecut în concediu este rezervat cumpărăturilor, de preferinţă imediat după ce s-a ajuns în noua ţară; se vor cumpăra produse care nu se găsesc în România, cum ar fi haine de la Zara şi C&A, dar şi produse alimentare rare în ţara de baştină, cum ar fi bananele şi ciocolata.
O altă treime va fi petrecută la masă, încercând produse necunoscute precum friptura cu cartofi prăjiţi; în rarele ocazii când va fi dispus să încerce ceva nou acestea vor fi lucruri care nu îi plac şi, astfel, se va convinge că nu îi plac, fie vor fi lucruri despre care nu ştie dacă îi plac şi se va lămuri că nu îi plac.
În timpul rămas se vor face tururi organizate cu bărcuţa, cu autobuzul sau, în cel mai rău caz, pe jos! Se vor face opriri regulamentare pentru fotografii cu obiectivele turistice de maxim 5 secunde şi opriri în magazinele de suveniruri de maxim 50 de minute. În vacanţă turistul nostru va cheltui mai mulţi bani decât îşi permite în mod obişnuit pentru că, nu-i aşa, doar o dată pleacă omul în concediu.
La întoarcerea în ţară turistul nostru va observa cu dezgust starea proastă a drumurilor din România, toaletele murdare şi autobuzele aglomerate; va povesti despre cumpărăturile făcute în străinătate, despre mâncarea care nu i-a plăcut şi locurile pe care nu prea le-a văzut. În anul următor el îşi va petrece concediul în acelaşi loc în care a fost şi anul trecut – el ştie acum la ce să se aştepte acolo, cât costă o sticlă de bere şi o cameră de hotel şi ce se mănâncă la MacDonalds.
Pentru că deja a văzut tot ce este de văzut nu mai este nevoit să îşi piardă timpul cu vizitarea obiectivelor turistice şi îşi va permite, în sfârşit, să se odihnească. El va recomanda tuturor cunoscuţilor săi locurile în care a fost el, hotelul în care a stat el şi restaurantul în care a mâncat el. El este, pe scurt, un turist (mioritic) avizat.
Acest text este un pamflet, orice asemănare cu personaje reale este, se înţelege, absolut întâmplătoare.





Liliana
Delicioasa postarea ta!
CristinaC
Anca, e trist si adevarat.
Pacatul e ca si pe aici sunt turistii mioritici.
Anca
Cristina, mioritici get-beget sau mioritici ca tip?
Liliana, ma bucur c-a placut
Cred ca mai toti am intalnit genul asta de “calator”
M.
I-ai uitat pe cei care dau o avere ca sa stea 10 zile la o piscina si sa aibe munti de mancare la indemana. In rest e super buna descrierea facuta
CristinaC
Din pacate multi mioritici get-beget care intai te intreba cate stele au avut hotelurile la care ai stat si ce masina ai inchiriat si nu ce ai vazut. Si asa cum zice M pleaca undeva ca sa bea si sa manace nu sa vada…
Anca
M, despre ei data viitoare. Sau mai bine nu
Ioana
Cat se poate de corecta descrierea
)) Si sigur fiecare dintre noi mai are cate ceva de adaugat…
Viorel Iraşcu
Turistul asta jigneste ideea de Miorita.Ar trebui sa ii spunem in primul rand ,,TURIST,,, cu ghilimele si in al doilea rand GURIST.Oricum este o boala mondiala.
Gabriela Cimpoca
Nu stiu daca toti turistii mioritici fac asa ceva, cred ca tinerii, cel putin, nu intra in acest cliseu. Sa nu uitam ca unii au inceput sa iasa din tara in ultimii ani, de cand avem o mai mare libertate de miscare. Cred ca marele castig este ca ies, pana la urma se vor familiariza si ei cu ce si cum ar trebui sa fie un turism de calitate. Sa stii ca acum vreo doi ani, cand, am plecat in Sicilia cu un grup de vreo 200 de irlandezi (de altfel, singura data cand am cumparat o excursie organizata, prin agentie), juma' dintre irlandezi n-au facut altceva decat sa bea de dimineata pana seara si sa zaca pe marginea piscinei. I-am judecat si eu atunci, dar pana la urma, am zis ca fiecare are motivatiile lui si dreptul de a-si petrece vacanta asa cum vrea.
Dar, chiar daca nu iti impartasesc parerea in proportie de suta la suta, te felicit, Anca, pentru stil!
Anca
Vai, da' pe mine tocmai tinerii m-au inspirat pentru pamfletul de mai sus, am fost nu demult intr-o excursie organizata si cum am ajuns in orasul respectiv toti s-au dus intai si intai la Mall (era aproape de hotel), la Zara si altele asemenea, la plecare la fel, cumparaturi peste cumparaturi. Daca mai zic ca fetele din grup se gatisera de parca mergeau la nunta, nu sa viziteze un oras, tabloul e complet: 5 perechi de pantofi, nu stiu cate rochite, bluzite, ditamai geamantanul pentru 2 zile (!), mirari nevinovate la intalnirea cu tramvaiul francez, fandoseli ca “mie nu imi place couscous-ul, nu stiu ce e, dar eu nu mananc asa ceva”, samd.
Nu zic ca-i rau sa faci shopping sau sa zaci pe marginea piscinei sau sa revezi aceeasi statiune de 10 ori, nu trebuie sa fim toti globe-trotteri, sa alergam cu limba scoasa cu rucsacul in spinare. Da' nici sa tinem sa parem mai cosmopoliti decat suntem si sa ne dam in petic peste tot, degeaba porti pantofi cu toc de 20cm si sosetute dantelate daca in avion iti scoti piciorusele din pantofiori si indoi marginea din spate a pantofului ca sa stea piciorusul mai comod pana la aterizare. Nici nu stiu ce ma nerveaza mai tare la conationalii mei – lipsa de curiozitate, apucaturile grobiene sau dorinta asta inscrisa in gene de a parea mai buni decat suntem. Doar de a parea, nu de a fi, asta-i tristetea….
Cosmin
frumos…sa vezi ce fac mioriticii nostrii peste hotare…de parca ar fi in muzee cand sunt prin Mall-uri si multe altele…si plus de asta nu au cultura si nu isi fac temele inainte de a pleca in trip…frumos articol…
Anca
Multumesc Ioana, Viorel, Cosmin – pentru vizita si comentarii.
Poate mai sunt sanse de schimbare, totusi, ca sa fiu un pic optimista
Liliana
Mai am si eu impulsuri din astea in a scrie, apoi ma apuca cenzura … ca zic sa nu lovesc in cei care ma citesc (banui ca nu-s din astialalti
).
Anca
Da, stiu, da' e greu sa pui lacat la o limba ascutita
Liliana
Dar tot nu ma rabda si mai dau si eu in filozofeala de asta. Mi-ai amintit de singura excursie organizata in care am fost
. Nici nu stiu daca e ras sau de plans. Poate imi fac curaj si povestesc
Anca
Cred ca e mai bine sa povestesti…te mai descarci si tu