Sunt european!

Zilele acestea aveţi ocazia să spuneţi de ce vă simţiţi europeni şi să câştigaţi un sejur într-un loc mirific din Europa/România/Transilvania – la conacul Kalnoky!



După 5 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană avem (sau ar trebui să avem) destule motive să ne simţim cu adevărat europeni, şi nu doar nişte rude mai oropsite de la marginea continentului. Avem aceleaşi drepturi (dar şi aceleaşi obligaţii) ca celelalte state membre. Călătorim liberi, doar cu actul de identitate la noi, fără vize, taxe şi timp pierdut la trecerea graniţei, iar o dată ajunşi ”dincolo”, suntem de fapt tot ”acasă”, într-o casă mai mare şi mai diversă, mai gălăgioasă şi mai dinamică, un loc în care fiecare e mândru de statutul său de european, de istoria, cultura şi tradiţia unui continent care a stat mereu în centrul lumii şi al evenimentelor.

E rândul nostru acum să fim mândri. Să o spunem. Să ne amintim când şi de ce ne simţim aşa. Şi spunând răspicat de ce ne simţim europeni ne putem aminti sau realiza, poate pentru prima oară, de ce ne mândrim că suntem români, căci apartenenţa la un spaţiu mai mare nu trebuie să şteargă apartenenţa la un spaţiu mai mic, cum este o ţară sau o regiune sau doar un oraş.

De aceea şi premiul campaniei derulate de JTI este atât de bine ales: un loc de poveste din România – conacul Kalnoky, un loc care este european tocmai prin grija acordată respectării tradiţiilor româneşti şi a istoriei locului. În mijlocul României, înconjurat de peisajele domoale ale Transilvaniei, între Sighişoara şi Braşov, veţi descoperi că sunteţi, de fapt, în Europa, şi că aţi fost aici dintotdeauna.

Mă simt european de fiecare dată când călătoresc în ţară sau în străinătate şi observ cum locurile sunt înfrăţite unele cu altele şi se influenţează reciproc, despărţite de mii de km fiind. Cum nimic nu este doar ”al locului”, ci ia câte ceva de ici şi acolo, rezultând un lucru nou şi ”original”. M-am simţit european la Parlamentul European din Strasbourg, auzindu-mi limba curgând în căşti. Când văd mărci româneşti având succes pe pieţele atât de pretenţioase din Europa. Când aud de iniţiativele tinerilor (”mai” europeni decât noi toţi la un loc) de a schimba ceva, oricât de mic, în ţara noastră.

Da, ne putem simţi europeni şi la noi în ţară, nu numai când trecem, voioşi, graniţa către alte zări. Ne putem simţi europeni în orice colţ îndepărtat de lume, iar lucrul ăsta depinde numai de noi: ”a fi” european, a-ţi asuma asta, a accepta şi-a te mândri cu apartenenţa la o cultură mai mare decât cea locală şi în acelaşi timp a le reprezenta pe amândouă, în armonie una cu alta, a-ţi înţelege locul într-un spaţiu atât mare şi de divers – lucrurile acestea ţin numai de noi. Şi după ce vom fi reuşit să facem toate astea, vom constata că am ”crescut” un pic şi că lumea este de fapt a noastră şi n-am fost niciodată în afara ei.



Voi ce motive aveţi vă simţiţi europeni? Spuneţi-vă părerea pe www.sunteuropean.ro!