Vând cazinou cu vedere la mare şi stare avansată de degradare

Citeam zilele astea ghidul Lonely Planet despre Amsterdam şi nu mă puteam opri să nu remarc câte muzee, clădiri istorice, obiective turistice, căsuţe, canale şi alte locuri de vizitat există în oraşul ăsta. Ok, n-or fi toate de interes major, dar dacă, să zicem, locuieşti acolo, ar fi imposibil, zic eu, să te plictiseşti. La fel e şi în Londra şi în alte oraşe mari. La fel e şi în oraşele mici, de altfel, totul, dar absolut totul este pus în valoare.

Ai cumva o clădire cam şubredă dar cu alură de castel? Păi îl renovăm, aranjăm şi îl transformăm în muzeu, organizăm nişte expoziţii, facem ceva. Oraşele lor sunt vii, se întâmplă lucruri acolo, oamenii au pasiuni şi interese diverse şi nu stau cu fundul în fotoliu sâmbăta seara cu ochii la vreun reality show sau la ultima bârfă de mahala.

Oraşele noastre? Păi mai sunt şi chestii de văzut, dar de jumătate din ele ori nu ştie nimeni, ori ştie, dar oricum totul se ruinează încet şi sigur. Cetăţi fortificate ferecate cu lacătul pentru că singurii care vor sa le viziteze sunt copiii care mai joacă fotbal pe tăpşan.

Cazinoul din Constanţa, o bijuterie construită pe malul mării, repus în vânzare zilele astea pentru că cei care îl cumpăraseră n-au mai avut bani să-l renoveze. Este, totuşi, un monument naţional, adică responsabilitatea noastră până la urmă, nici pe ăsta nu suntem în stare să-l valorificăm cumva? Mai avem la ce să ne aşteptăm în rest?

Că dacă te întrebi, naiv, unde poţi merge în weekend în Bucureşti sau prin preajma lui realizezi cu un nod în gât că posibilităţile sunt extrem de limitate. Nu vorbesc de cluburi, baruri şi cafenele, că d-astea sunt cu duiumul, parca am fi o naţie de cafegii, ci de locuri în care să poţi face şi altceva decât să stai la o măsuţă şi să te-ndopi.

A, vrei să mergi până la Snagov să te plimbi pe malul lacului (că lacul e al bogătaşilor care deţin barcă proprie şi personală, nu-i pentru oameni obişnuiţi), atunci caută pe net până te saturi informaţii despre mijloace de transport şi orarul ăstora. Şi după ce găseşti vezi dacă îndrăzneşti să te şi urci în vreunul, în caz că nu ţi se face prea greaţă de scaunele extrem de jegoase şi de ceilalţi pasageri cu paporniţe.

Însă, dacă îţi plac senzaţiile tari, îndrăzneşte! Într-o maşină din asta am văzut în loc de bară de susţinere o coadă de săpăligă legată cu nişte sârme de hubloul din tavan. Da, ştiu, în România trebuie să-ţi cumperi maşină dacă vrei să circuli în mod civilizat, asta dacă te lasă ceilalţi colegi de trafic, desigur. Biciclete, autobuze interurbane curate, obiective turistice renovate şi variate, informaţii accesibile online?!

Mda, cred că vreau prea multe… Hai mai bine să vindem naibii cazinoul ăsta care ne stă tuturor în gât ca un os nedigerat, că vin nesimţiţii ăştia de turişti străini şi ne duc vorba că n-avem nimic mişto pe litoralul nostru drag şi scump, nişte pensionari pârliţi, dacă mă-ntrebi pe mine, n-au văzut ce cluburi tari avem în Mamaia, ce maşini bengoase şi ce fete, frate?!