Antrenament pentru transsiberian

Într-o zi o să mă urc într-un tren şi o să merg până hăt-departe, la Beijing. O să merg o săptămână, o să străbat Siberia, Mongolia, deşertul Gobi şi apoi China. La Beijing o să mă dau jos din tren, o să mă plimb pe Marele Zid Chinezesc şi-o să mă întorc acasă.

O să citesc 14 cărţi pe tren, câte una pentru fiecare zi, o să mă uit pe geam, o să ţes poveşti despre locuri pe care n-o să le mai văd niciodată, despre oameni a căror limbă n-o s-o vorbesc niciodată, despre lucruri pe care n-o să le cunosc niciodată. Apoi o să mă întorc acasă. Mereu mă întorc acasă, deşi aş putea să n-o fac.

Mi-am cumpărat ieri biletul pentru Moscova. Biletul de tren. 38 de ore sunt până acolo, iar 38 de ore nu mai sunt un drum cu trenul ci, vorba cuiva, o expediţie. Un antrenament pentru un drum şi mai lung, pentru transsiberian, probabil, o idee mai veche şi neoriginală de a străbate o Asie bătrână ca o smochină stafidită.

Cât am stat la Wasteels, bătând-o la cap pe doamna de acolo cu întrebări despre preţuri, rute, suplimente pentru loc şi cuşetă, au intrat două cupluri de tineri străini: unii pentru Istanbul, ceilalţi pentru Croaţia. Numai străini, niciun român. De la Wasteels mi-am luat şi biletele pentru Viena şi Budapesta, acum mai mulţi ani. 19 ore mergi până la Viena, un fleac, şi când ajungi e ora prânzului, ieşi din gară şi iei metroul până în Stephansplatz ca şi cum abia adineaori ai ieşit pe uşa de acasă.

Dacă vreţi să călătoriţi cu trenul prin lume, nu doar până la Constanţa sau Bacău, mergeţi la Wasteels, au acces la mai multe sisteme de rezervare şi train-pass-uri pentru 3 continente, nu au tarife mai mari decât agenţiile CFR şi te pot ajuta inclusiv cu organizarea unei călătorii cu transsiberianul. O să scriu mai multe despre subiectul ăsta probabil după ce mă întorc din Rusia, deocamdată vă îndemn doar să visaţi şi să încercaţi şi variante mai puţin convenţionale de călătorie. Mai lăsaţi maşinile şi autocarele care se ciocnesc de TIR-uri şi luaţi trenul, e mai romantic, mai sigur, cu paturi pe care să te întinzi şi cu timp pentru privit pe fereastră.

A, că tot veni vorba de trenuri, ieri am mai făcut o premieră: mi-am cumpărat online biletul de tren pentru mare. Cam ciudat sistemul, urâţel cu nişte ferestre care se deschid tam-sesam şi imposibilitatea de a-ţi modifica adresa de email, forţându-te să te mai înregistrezi o dată. Partea bună e că până pe 30 septembrie oferă o reducere de 10% pentru cei care plătesc cu Mastercard sau Maestro (nu-i cazul meu), dar şi reduceri între 5 – 13% pentru cumpărarea biletelor cu anticipaţie. Anul trecut, când mi-am luat biletul de tren din gară, înainte de plecare, am mers tot drumul în picioare, atât de mulţi oameni erau. Asta e o experienţă pe care nu mai vreau s-o repet, clar, aşa că mi-am cumpărat biletul online, l-am printat şi am scăpat de mersul la agenţie.

Deabia aştept să ajung la mare, în golful meu cu pietre albe rotunjite de valuri, să zac sub măceş, sub soare, în apă, sub apă, să mă fac una cu nisipul ăla fierbinte. Mai e un pic…

Articole similare

• Wish list – România
• Europe wish list
• O călătorie imaginară în jurul lumii
• Crossing Europe
• Bernina Express – de la gheţari la palmieri