Călătorie imaginară prin Rusia

Am petrecut în Rusia doar o săptămână din care o zi pe tren spre şi dinspre Moscova, aşa că nu pot spune nici pe departe că am epuizat toate locurile de vizitat din ţara asta mare, nici măcar Moscova şi Sankt Petersburgul nu simt că le-am vizitat cum trebuie, că prea m-am grăbit, că n-am fost prin cartiere mărginaşe să văd cum trăiesc oamenii obişnuiţi, că n-am reuşit să vorbesc pe îndelete cu niciun localnic din pricina barierei lingvistice, că n-am aflat cum e mâncarea lor tradiţională pentru că n-am avut bani de restaurant, şi tot aşa.

Când o să mă întorc acolo (şi o să mă întorc, planurile de călătorie îmi ies cel mai bine) o să merg mai mult prin ţară, prin provincie. Vreau, în primul rând, să iau transsiberianul până la capătul lumii, la Vladivostok. De acolo trenul nu mai merge nicăieri pentru că e capăt de linie şi dincolo de gard şi de cele şapte fuse orare care despart oraşul de Moscova nu mai este decât Marea Japoniei.

Vreau să văd măcar o moşie din cele care l-au inspirat pe Tolstoi când scria de zor la Război şi pace (Yasnaya Polyana, proprietatea lui, ar fi o idee bună) şi să mă plimb printr-o pădure de mesteceni. Să-mi cumpăr o căciulă mare cu urechi clăpăuge (asta intră la capitolul shopping) şi să mănânc mâncare rusească la vreo familie (primitoare) de ruşi.

Vreau să mă plimb cu vaporaşul pe Volga. Da, ştiu că Volga înghite vapoare şi oameni, dar tot îmi doresc să simt vântul bătându-mi în faţă şi soarele intrându-mi în ochi pe apele ei hrăpăreţe.

Vreau să ajung în Nizhny Novgorod – este plin de biserici, mănăstiri şi sculpturi superbe. Să văd Biserica Schimbării la Faţă de pe insula Kiji – se spune că biserica din lemn cu domuri în formă de ceapă (tot din lemn) a fost construită fără a se folosi niciun cui. Mai vreau şi-n Serghiev Posad unde există mănăstirea Sfântul Serghie (Lavra Sfânta Treime) cu cupole aurite şi albastre, centrul spiritual al bisericii ortodoxe ruse, să mă zgâiesc la călugării cu bărbi lungi şi haine negre.

Vreau să ajung în îndepărtata Kamceatka. Regiunea vulcanică de pe peninsulă este patrimoniu UNESCO, găseşti acolo gheizere şi 160 de vulcani din care vreo 28 sunt activi. Kamceatka e îndepărtată, izolată, frumoasă, misterioasă, suficiente motive ca să mă tragă aţa s-o vizitez.

Ar fi o vacanţă pe cinste asta. Şi tot fâţâindu-mă în stânga şi-n dreapta prin Rusia poate s-ar prinde şi ceva rusă de mine, cine ştie. Că bilet şi tualet ştiu deja să spun.

Vouă ce v-ar plăcea să vizitaţi în mama Rusia?