30
2011O călătorie imaginară în jurul lumii
Citii dorinţa unei fete de a pleca în jurul lumii; după care am citit, din păcate, şi comentariile comentatorilor, ca să zic aşa, multe dovedind încă o dată nemărginirea stupidităţii omeneşti, dacă mai era nevoie de vreo mărturie în acest sens.
Nu ştiu dacă aş putea face vreodată un asemenea efort, căci o călătorie în jurul lumii presupune, în primul rând, un efort uriaş şi constant pentru un an, doi. Mereu printre oameni necunoscuţi, dormind prin paturi străine, alergând dintr-un punct în altul până când totul ar deveni lipsit de sens, epuizant şi alienant.
Cel puţin aşa mi se pare mie că ar putea fi. Eu am nevoie de un “cuib” în care să mă retrag după o călătorie şi să mă odihnesc ca să prind puteri să visez din nou. Mi-ar fi teamă că, plecând la drum lung, m-aş rătăci pe parcurs. Că aş uita cine sunt şi de ce am plecat şi unde vroiam să ajung.
De altfel, nu e deloc simplu nici să planifici aşa ceva: făcusem şi altădată exerciţiul trasării unei călătorii imaginare în jurul lumii şi am păţit-o la fel ca şi acum – la sfârşit, acolo unde crezi că se va termina călătoria, nu mai ştii încotro să o iei. De data asta m-am blocat prin Alaska; ca să scap de tărâmurile îngheţate ale unui niciunde, am tras o linie forţată până la Los Angeles, de unde m-am împărţit o dată spre Hawai şi o dată spre Bora Bora. Iar de acolo – nicăieri. Oricum, în frumuseţea acelor insule poţi chiar să şi mori puţin, nu mai contează.
PS: această postare e dedicată celor care ajung pe blogul meu căutând “o călătorie imaginară” sau “călătorii imaginare în…”. Deocamdată să ne imaginăm că plecăm în jurul lumii, şi-apoi vom mai vedea.
PPS: Traseul nu are pretenţia de a fi complet, oi fi uitat şi eu destule locuri faine. Nu are nici pretenţia de a fi obiectiv, am inclus doar locuri care mă interesează pe mine. De fapt, n-are nicio pretenţie, e un exerciţiu care se poate vedea mai mare aici.
Razvan Pascu
Sa plec in jurul lumii este si visul meu si sper sa se implineasca.
Anca
Sunt sigura ca o sa reusesti
Culmea e ca de cand am schitat traseul am inceput sa ma gandesc “cum ar fi daca…?”
Liliana
Mda, si pe mine ma mai bantuie plecatul in jurul lumii, dar mi-am pus aceleasi probleme pe care ti le-ai pus si tu. Oare nu m-as satura in putin timp si as vrea sa ma intorc la viata “normala”, oare nu am nevoie de alternanta celor doua (visul, evadarea si apoi cotidianul). Oare un an n-ar fi prea mult? Dar simt ca acest gand mocneste in mine, isi cauta forma.
Excelenta postare!
Anca
Eu doar dupa 3 zile visez la confortul de acasa… Voi vedea la vara, cand vreau sa plec pentru 3 saptamani, cum ma voi descurca. Dar daca mi-as permite, financiar vorbind, sa plec in jurul lumii, probabil as face-o, ca sa vad cum ma descurc.