Mar

11

2011

All bad things come to an end

Planuri de călătorie  Publicat de / 2 comentarii

Patru luni de iarnă au trecut ca prin vis – pe alocuri frumos, în mare parte urât. Nu am fost niciodată o mare admiratoare a sezonului rece; în afara momentelor rare când ninge lin şi pufos pentru ca imediat după aceea toată zăpada să dispară ca prin miracol fără să lase dâre urâte şi reci prin lume, în afara brazilor parfumaţi şi a zăpezii crănţănitoare nu prea îmi place mare lucru la doamna iarnă.

Imediat ce începe un an nou încep şi eu să număr lunile, săptămânile şi, uneori, zilele până când arunc cât colo cojocul (sic!), mănuşile şi cizmele şi încep să trăiesc mai “viu” zilele ce-mi sunt date. Aşa că săptămâna asta atât de promiţătoare în soare şi temperaturi pozitive este o mare bucurie pentru mine. Dar şi pentru că, de câţiva ani, am o tradiţie a mea de a inaugura primăvara: dacă e martie, plec undeva să-i ies în întâmpinare.

În 2009 am fost la Madrid de 8 martie; am găsit acolo pomi înfloriţi, am stat cu burta la soare pe pajiştea din faţa muzeului Prado, am admirat munţii înzăpeziţi din depărtare şi m-am pierdut pe străzile pe care se organizase El Rastro, bazarul în aer liber.

Anul trecut am fost la Valencia, cu ocazia Fallas de Valencia, sărbătoare în care oraşul arde (la propriu): fallas sunt nişte statui din carton presat care se incendiază în ultima zi a festivităţilor. Dar Valencia este mai mult decât atât, e un oraş pe malul mării Mediterane, cu ruine romane, construcţii avangardiste şi o plajă aurie, mărginită de palmieri. Copacii înfloriseră şi acolo, desigur…

Anul acesta? Well, nu pot să zic decât că primăvara începe la Dublin, sau cel puţin aşa sper… Voi afla mâine dimineaţă :)