29
2011Spre Catalonia şi mai departe
Nu ştiu dacă de vină este astenia de toamnă, dar de duminică încoace nu prea am avut chef de nimic. Duminică am căzut în ditamai găleata depresivă de toamnă, noroc că m-am dres cu nişte ceai şi vin la întâlnirea de la Green Tea, din Lumea Mare, unde l-am întâlnit ”live” pe TravelBadge şi alţi oameni simpatici.
La tombolă am fost printre foarte puţinii care n-au câştigat nimic, aşa că Laura care stătea vis-à-vis de mine mi-a dăruit cartea ei. Mulţumesc 
Luni, marţi, miercuri am fost prost dispusă şi aş fi continuat şi azi dacă nu m-aş fi plictisit să-mi plâng de milă. Pozele din Kiev nu le-am terminat de editat, de scris n-am mai avut chef să scriu, de citit doar pe sponci, în metrou, de dormit am dormit prost.
Totuşi, lucrurile n-au fost chiar aşa negre cum vroiam eu să le văd. Pentru că am scris despre nişte campanii frumoase m-am ales cu 1 sau 10 pomişori (încă nu m-am lămurit exact câţi) care vor fi plantaţi în noiembrie în numele meu pe undeva în Ialomiţa, iar de la Biz am primit un abonament pe un an la revista cu acelaşi nume.
Şi, pentru că am cerut, am câştigat şi-o invitaţie la Târgul de Turism (care, apropo, tocmai a început) unde, recunosc, n-am călcat niciodată, că doar deh, eu călătoresc pe cont propriu, n-am nevoie de aşa ceva. Ei bine, de data asta mă duc, măcar cu nişte pliante şi idei noi de călătorie să vin acasă, dacă nu cu altceva.
Pentru că lenea a fost aşa de mare zilele astea nici măcar la excursia mea la Barcelona de săptămâna viitoare nu m-am prea gândit. Aşa se întâmplă mereu – visez la ceva, panific cu febrilitate totul, şi, cu o săptămână înainte de plecare, nici să-mi printez biletul de avion nu-mi mai vine. În definitiv ce e de planificat pentru Barcelona? Gaudi, Montjuic, Montserrat, Barcelonetta, La Rambla, astea le ştiu şi eu, sunt celebre, faimoase, arhicunoscute şi arhivizitate.
Asta până ieri când cineva mi-a dat o idee foarte bună: Andorra, micul stat înfipt între Spania şi Franţa, e la 3 ore de Barcelona. Acolo sunt văi, munţi şi-un oraş mic care deabia aşteaptă să fie explorat. Şi uite aşa am revenit la viaţă, tot gândindu-mă la Andorra la Vella şi la ce voi vedea acolo nou şi nemaivăzut. Mai sunt 8 zile
A mai fost cineva în Andorra, aveţi vreun pont pentru mine?
M.
Andorra de la Vella e un oras pliiiin de magazine si magazinase
E ok asa ca peisaj cu munti dar e mai ok iarna la ski…
Anca
Nu schiez si nu-mi place nici frigul
Magazinase suna foarte bine
)
nickro
Mai la indemana e Figueres si muzeul Dali. Andorra in sine nu e un must see, poate doar drumul prin Pirinei pana acolo sa merite efortul.
Anca
Nu prea ma intereseaza Dali, iar in Pirinei n-am fost niciodata
Bianca
Bine ca urmeaza o “vacanta”… dau si eu astenia mea pentru o vacanta
)
Liliana
Si eu votez pentru Dali si Figueres si nu stiam (mi-e rusine sa zic) nimic despre el inainte de a ma duce sa-l vad
.
Sau Montserrat.
Andorra – cam dificil de ajuns, multe ore cu un autobuz. M-am uitat si eu si pana la urma am spus pas.
Anca
Bianca, fara calatorii m-as ofili de tot…
Liliana, Dali omul nu ma prea atrage ca sa ma duc sa-i vad castelul. Dar un drum printre munti pana la Andorra da…
Narcisa
dacă nu te interesează Dali (cu toate că muzeul ăla e o experienţă în sine), îţi recomand să mergi în Girona, e la vreo 2 ore în direcţia Figueres. noi am avut doar vreo 3 ore la dispoziţie şi n-am apucat să vedem tot dar aş reveni acolo. google it
îţi mai recomand şi Montserrat, la vreo oră de Barcelona.
în rest… poftă bună!
Anca
La Montserrat ma gandeam si eu
Si la mancarea (buna) de acolo 
Liliana
Omul Dali m-a lasat si pe mine rece, dupa ce i-am citit jurnalul de geniu. Altfel, intr-o vreme l-am considerat fascinant de-a dreptul. Apoi m-am razgandit si mi s-a parut ca a socat prin extravaganta si nu i-am mai gasit substanta. Sunt ambivalenta fata de el, dar muzeul e o experienta. Hai sa-i zicem suprarealista
. Cred mult ca merita.
Liliana
ps. acum am vazut de Montserrat. Nu stiu ce sa zic de mancare, in principiu e o cantina a manastirii plina ochi de turisti, ingramadeala, nici pe departe bucuria de a savura un sandwich colo sus printre creste. E fain fain la Montserrat. Insa intre Montserrat si Dali, inca l-as recomanda pe Dali. Am o obsesie
Anca
Sa vedem, nu am hotarat nimic deocamdata. Cred ca o sa vad la fata locului de ce anume voi avea chef