Spre est, tovarişci!

A venit şi ziua aia în care îmi fac bagajul şi mă pregătesc de plecare. Mi-am făcut o listă cu tot ce ar trebui să iau cu mine în vacanţa cea mare, am printat toate informaţiile necesare, de la adrese, hărţi, cursuri valutare, alfabetul chirilic şi traducerea unor cuvinte absolut necesare ca bilet şi toaletă care se numesc în rusă bilet (билет) şi tualet (туалет).

Organizarea unei călătorii de două săptămâni şi două zile prin 8 oraşe şi 7 ţări îţi ia o grămadă de timp când te ocupi singur(ă) de asta, dar fiecare minut irosit a meritat cu prisosinţă, nimic nu este mai plăcut decât să transformi în realitate ceea ce a fost la un moment dat doar un vis.

Vroiam mai demult să văd Moscova, dar traseul ăsta pe care o să-l parcurg acum a fost pus pe “hârtie” undeva prin iarnă: i-am zis întâi “Baltics” şi includea, în afară de Rusia şi ţările baltice, mai multe capitale nordice, apoi mi-am dat seama că va costa prea mult şi l-am scurtat la “Baltics short”, dar nici aşa nu era bine, că n-aveam 3 săptămâni la dispoziţie.

“Baltics very short” atunci: Bucureşti-Moscova-Sankt Petersburg-Helsinki-Tallinn-Riga-Vilnius-Minsk-Kiev-Bucureşti. Voi pleca singură, cu trenul, feribotul şi autobuzul. O să dorm la hosteluri, pe tren şi pe feribot. O să mă plimb pe unde mă taie capul, în funcţie de ce o să-mi placă la faţa locului şi de vreme.

Până la Moscova fac 38 de ore cu trenul aşa că îl iau pe Lev Tolstoi cu mine, întrupat în Război şi pace (am aflat ulterior că asta-i o alegere extrem de previzibilă pentru drumurile lungi cu trenul prin Rusia), că şi-aşa n-am citit cartea asta. Nu-mi iau laptopul, dar o să încerc să postez câte ceva pe pagina de Facebook, dacă reuşesc să fac asta de pe telefonul mobil şi n-o să fiu prea obosită pentru butonat.

Nu-mi fac multe griji, este, totuşi, Europa şi n-o să umblu pe coclauri, ci prin oraşe în care trăiesc mulţi oameni. Sunt mai degrabă un pic emoţionată ca înaintea unui examen, e cel mai lung drum de până acum ţinând cont de faptul că nu zbor cu avionul ca să aterizez după câteva ore la mii de kilometri distanţă, e cel mai complex traseu, e prima dată când a trebuit să fac rost de vize, să buchisesc alt alfabet, să ţin cont de fiecare oră de plecare-sosire ca să nu mă încurc în rezervări.

Dar cred, de asemenea, că va fi cea mai frumoasă călătorie de până acum, una din care o să mă întorc cu amintiri pentru o viaţă şi pe care o să le povestesc nepoţilor mei cam aşa “bunica voastră s-a dus singură până la Moscova şi mai departe, cu un rucsac în spate şi Război şi pace într-un buzunar şi s-a întors de acolo cu o matrioska şi vreo mie de fotografii” :)

Vacanţă plăcută şi să ne reauzim cu bine pe la sfârşitul lui august!