Balcic

Nostalgii balciciene

Vineri, 25 martie 1938
Primăvară, insuportabilă primăvară… toată săptămâna am trăit cu speranţa că voi pleca azi la Balcic. E sărbătoare. Buna Vestire — şi, făcând o punte întorcându-mă marţi la Bucureşti, puteam avea foarte uşor o vacanţă de cinci zile, din care patru zile pline la Balcic. Mă văd în curte la Paruşeff, pe chaise-longue, singur, cu marea în faţă, mă văd în training într-un Balcic pustiu, lenevind la Mamut, la Ponton, într-o barcă… Toate ar fi fost uitate, toate ar fi fost vindecate. Atâtea să uit, atâtea să vindec.

Citește mai departe»

Balcic, cuibul liniştit de pe malul mării

Pentru că nu am citit Pânza de păianjen a Cellei Serghi, am plecat spre Balcic fără nicio viziune romantică asupra fostului teritoriu românesc, ci înarmată doar cu bucuria de a vedea încă o dată marea, probabil pentru ultima oară anul acesta.

Citește mai departe»