Am dat zilele trecute peste o fotografie a lui Willy Ronis făcută la Beguinage-ul din Bruges şi mi-a venit să strig ”Am fost şi eu acolo, am văzut şi eu beghinele*!” (BEGHÍNă s. f. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.).
Citește mai departe»
Bruges mi-a amintit de Cambridge, cu ale sale canale, bărci, lebede şi raţe, străzi cuminţi pe care circulă biciclişti şi căsuţe ca nişte jucării numai bune de agăţat în pomul de Crăciun. Plimbarea a început pe o ploaie măruntă care s-a oprit pe la prânz, iar pe la ora 2 era deja soare şi senin, de parcă urma să vină primăvara, undeva pe seară. O dată cu vremea frumoasă au venit şi hoardele de turişti la vânătoare de ciocolată belgiană şi instantanee cu turnul din piaţa cea mare.
Citește mai departe»
Recent Comments