Lucrurile stau aşa: în ultima zi petrecută la bulgari vroiam să ajung până la Kaliakra – ştiţi care, locul ăla mişto de dincolo de Vamă, cu stânci ce aproape te roagă să le fotografiezi şi o mare adâncă. În principiu să ajungi acolo nu-i o mare scofală, din Golden Sands se organizează chiar şi excursii de o zi pentru cei fără maşină, cu condiţia să te trezeşti de dimineaţă şi să achiţi vreo 30 leva.
Citește mai departe»
(Melia Grand Hermitage)
Nimic nu te vindecă mai bine de toate cele rele decât marea, nisipul fierbinte, soarele; bălăceala în apă sărată şi pielea arsă de soare combinate cu mâncarea şi somnul bun reuşesc să te smulgă din cochilia aia albicioasă în care zac gânduri fetide şi anemice cocoloşite peste iarnă.
Citește mai departe»
Pentru că nu am citit Pânza de păianjen a Cellei Serghi, am plecat spre Balcic fără nicio viziune romantică asupra fostului teritoriu românesc, ci înarmată doar cu bucuria de a vedea încă o dată marea, probabil pentru ultima oară anul acesta.
Citește mai departe»
Obiceiuri şi tradiţii de Sfânta Maria în Arbanasi, Bulgaria: în curtea mănăstirii o parte din chilii stau să se prăbuşească; câteva mioare moţăie în curte la umbra vagă a unei porţi, pe când altele, mai puţin norocoase, au fost ucise de curând iar pieile jupuite sunt întinse în curte la uscat. Coadă lungă şi răbdătoare pentru miruire. Într-un subsol dintr-o dependinţă se împarte ciorbă – varianta la farfurie sau la borcan (pentru acasă) – iar oamenii s-au întins la un prânz mănăstiresc în curtea însorită.
Citește mai departe»
Veliko Târnovo e un fel de Lipscani cocoţat pe coaste de munte, atracţia principală fiind un castel de piatră ce are în mijloc o biserică dotată cu lift.
Citește mai departe»
Recent Comments