Presupun că ar trebui să vorbesc şi despre bani, cât costă una şi alta, unde am dormit, ce am mâncat, mă rog, aceste lucruri neinteresante fără de care nu se poate nici măcar în călătorii. 3 zile în Irlanda, în şi pe lângă Dublin, au costat 130 de Euro.
Citește mai departe»
Weekend-ul ăsta ar trebui să înceapă oficial şi primăvara: duminică se trece la ora de vară şi sâmbătă la ora 20.30 avem Earth Hour, iar la MŢR este târgul de Buna Vestire (Blagoveştenie) timp de trei zile, intrarea liberă. Cei născuţi pe 9 martie vor primi din partea organizatorilor câte un borcan de magiun natural de prune produs de Topoloveni, iar ceilalţi îşi vor cumpăra singuri.
Citește mai departe»
Howth, iniţial doar un mic sat de pescari, acum un orăşel destul de animat (şi vizitat) cu un centru vechi, un cartier rezidenţial, dar şi un castel, Howth Castle (pe care din păcate nu l-am găsit, deşi în căutarea lui pornisem), este o peninsulă mărişoară din apropiere de Dublin.
Citește mai departe»
Dacă urci spre centrul vechi din Howth la un moment dat vei da peste un capăt de drum neîngrijit, mărginit de tufe uriaşe cu flori galbene (pe care ulterior le-am regăsit peste tot în peninsulă). E un drum de ţară despre care credeam că nu duce nicăieri în particular, dar care speram să traverseze Howth-ul în aşa fel încât să ajung destul de rapid în partea cealaltă, unde văzusem pe o hartă că s-ar fi aflat un far şi nişte turnuri Martello.
Citește mai departe»
În ultima mea zi în Irlanda vrusesem să dau o fugă până la Belfast – mă atrăgea irezistibil ideea de a merge acolo, într-un oraş destul de controversat, dar banii se terminaseră şi, când am văzut că ar fi costat 55 de Euro un bilet dus-întors, am hotărât să petrec jumătate de zi în Howth, despre care auzisem că ar fi frumos, şi restul în Dublin, ca încheiere a scurtei mele călătorii. Howth însă mi-a întrecut toate aşteptările: am petrecut acolo nu câteva ore, ci o zi întreagă, mergând peste 10 km aproape încontinuu, până la epuizare.
Citește mai departe»
Ce-a de-a doua zi în Irlanda am încheiat-o în Malahide, unde auzisem că ar fi un castel ce merita o vizită. Castelul s-a dovedit a fi destul de micuţ, ca un conac medieval, dar domeniul pe care se afla era magnific: hectare întregi cu iarbă verde mărginită cu copaci maiestuoşi pe care puteai colinda în voie, înălţa zmeie, alerga, dormi pe tăpşane cu iarbă grasă, etcetera. Un loc perfect pentru picnic, aş zice, şi numărat norii de pe cer.
Citește mai departe»
Deşi nu ştiam mare lucru despre Dalkey, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai simpatice orăşele de pe coastă, cu case cochete, fiecare cu un nume al său propriu şi personal (de la Seaverge la mai franţuzescul Bellecôte). Plin de flori şi soare şi linişte, un castel minuscul pe strada principală (în Irlanda, bag seama, castele sunt mici) şi străzi în pantă cu nume italieneşti precum Sorrento Lawn.
Citește mai departe»
După ce cobori pe Vico Road care leagă Killiney de Dalkey printr-o serie de proprietăţi cu aer mediteraneano-californian (pentru latitudinea la care mă aflam vegetaţia din această zonă s-a dovedit a fi specifică, mai degrabă, zonelor calde) ajungi la o răscruce unde ai două opţiuni: spre oraş sau spre mare. O iau spre mare şi, după vreo sută de metri, cobor printr-un mic parc până am o vedere perfectă asupra insulei Dalkey.
Citește mai departe»
Am prins un soare strălucitor în Killiney: gara era chiar lângă plajă şi, o dată coborâtă acolo, nu am ştiut ce să fac. În spatele meu oraşul cu multele sale reşedinţe bogate (Bono & Enya, printre alţii). În stânga se zărea ceva ce semăna cu o insulă cu ruine, un turn şi, probabil, faţada unei biserici mici din piatră. Speram totuşi să nu fie o insulă, ci un promontoriu pe care să-l pot vizita; arăta aşa cum îmi imaginam că ar arăta Irlanda: iarbă verde, mare albastră şi câteva ruine ale vechilor celţi. În faţa mea un domn bătrân cu un câine negru a luat-o printre stânci înspre insulă.
Citește mai departe»
Dún Laoghaire, care se citeşte “dan liri” şi nu “dan louher” cum l-am stâlcit eu cu graţie când i-am întrebat pe nişte irlandezi cum ajung acolo, în ce tren să mă sui, şi alte asemenea lucruri interesante mai ales pentru ei, este o localitate estivală foarte populară de pe lângă Dublin.
Citește mai departe»
Recent Comments