Patru luni de iarnă au trecut ca prin vis – pe alocuri frumos, în mare parte urât. Nu am fost niciodată o mare admiratoare a sezonului rece; în afara momentelor rare când ninge lin şi pufos pentru ca imediat după aceea toată zăpada să dispară ca prin miracol fără să lase dâre urâte şi reci prin lume, în afara brazilor parfumaţi şi a zăpezii crănţănitoare nu prea îmi place mare lucru la doamna iarnă.
Citește mai departe»
Primăvara aceasta am început-o în Madrid; pe când în Bucureşti iarna încă nu îşi dăduse sufletul, în Madrid copacii înfloriseră pe lângă muzeul Thyssen-Bornemisza. Dar să încep cu începutul … cu noaptea lungă petrecută pe aeroport, cu dimineaţa îngemănată cu noaptea, cu străzile încă întunecate, cu răcoarea zilei care îmi îngheţase respiraţia, cu pustietatea de pe străzi. Oamenii nu se lăsau văzuţi, doar vaci la fiecare colţ de stradă, vaci pictate, vaci stilizate, vaci cu aripi angelice. Singurul local care era deschis şi care promitea să aibă mâncare era, straniu, plin ochi cu oameni gălăgioşi a căror bună dispoziţie şi chef de vorbă m-a făcut să îi consider prea agresivi, iar oraşul neprimitor.
Citește mai departe»
Recent Comments