Marea Neagră

Înapoi în Golful Pescarilor sau jurnal de plajă şi apă sărată

Prima zi – Postcard views

Eu am locul meu la mare, un mic golf pe care l-am botezat anul trecut “al pescarilor”, pentru că acolo îşi au baza nişte pescari şi bărcile lor vechi. Cum am ajuns m-am dus direct acolo, şi aşa plaja “cealaltă” gemea la ora aia de turişti care se călcau în picioare.

Citește mai departe»

Golden skin in Golden Sands


(Melia Grand Hermitage)

Nimic nu te vindecă mai bine de toate cele rele decât marea, nisipul fierbinte, soarele; bălăceala în apă sărată şi pielea arsă de soare combinate cu mâncarea şi somnul bun reuşesc să te smulgă din cochilia aia albicioasă în care zac gânduri fetide şi anemice cocoloşite peste iarnă.

Citește mai departe»

Călătorie imaginară în jurul Mării Negre

Nu e tocmai un demers original, să călătoreşti în jurul Mării Negre, adică. Au făcut asta anul trecut cei de la Black Sea, au făcut-o şi alţii înainte de ei. Chiar şi aşa, n-o să auzi pe cineva de la vreo agenţie de voiaj propunând cuiva un asemenea traseu; iar de o croazieră pe Marea

Citește mai departe»

Golful pescarilor

Spre capătul oraşului, înspre Constanţa, se găseşte un mic golf ignorat de turişti, dar folosit de localnicii pescari – eu i-am spus “Golful pescarilor” pentru că m-a făcut să mă gândesc la poveştile din copilărie, cu piraţi şi comori ascunse în cufere grele.

Citește mai departe»

Sea fever

Cum poate fi apa unui lac mai sărată decât apa mării?

Citește mai departe»

Lacul Techirghiol: înainte şi după ploaie

Nori spectaculoşi deasupra lacului Techirghiol, puţin înainte de sosirea trenului:

Citește mai departe»

Underwater (love)

M-am jucat săptămâna trecută cu o camera foto subacvatică, de unică folosinţă – uitasem cât de distractiv poate fi să lucrezi pe film, când ai doar un număr redus de poziţii pe care le poţi folosi şi trebuie să cumpăneşti bine înainte de a apăsa pe declanşator.

Citește mai departe»

O mare covârşitor de frumoasă

Viaţa de “staţiune”, aglomerată, încinsă, gălăgioasă, nu este pentru fiinţele solitare – distracţiile sunt gândite pentru grupuri, familii, mase de oameni care se mişcă dintr-o parte în alta într-un zumzet continuu.

Citește mai departe»

Marea nu e niciodată singură

Pe drumul meu spre mare am luat o carte mai mult tristă decât voioasă, macabră, poate, dar plină de viaţă, în care personajul principal, un muribund, are convingerea că răul e cel care guvernează lumea, pe când divinul se mulţumeşte cu privitul.

Citește mai departe»

Constanţa, o formă de exil

Nimerindu-mă neîntâmplător în Constanţa nu puteam să ratez una din singurele atracţii turistice de care îmi aminteam, în afară de Delfinariu şi Marea Neagră: marea moschee din Constanţa.

Citește mai departe»