…draci din ăia mititei, ţiuitori şi care se lovesc haotic între ei. Nu, dom’le, nu vorbesc de vreo specie de lilieci, ci de specia copil, subspecia şcolar, din aceia care merg în weekend în excursie în locurile în care mergi şi tu în excursie în weekend. Aşa că am luat-o iute înaintea lor şi foarte repede m-am trezit absolut singură în toată peştera; mă rog, într-o porţiune din dumneaei.
Citește mai departe»
Ca să ajungi la peşteră o iei pe lângă mănăstire, prin pădure, printre Muntele Căpăţânii şi Muntele Parâng care marchează intrarea în Cheile Olteţului. Jos, undeva în abis, curge râul Olteţ care se zăreşte cu greu prin vegetaţia abundentă şi malurile abrupte. Lângă intrarea în peşteră nişte alpinişti dotaţi cu saci de iută strâng gunoiul aruncat de alţii în albia râului – pet-uri, pungi, obişnuitele resturi lăsate de turişti.
Citește mai departe»
A fost bine că m-am dus în excursie, chit că pentru asta m-am trezit la 5 dimineaţa şi-am ajuns înapoi în Bucureşti pe la 10, chiaună de oboseală. În primul rând cred că cei mai fericiţi au fost plămânii mei care n-au mai respirat noxele groase de Bucureşti. Dom’le, în afara capitalei aerul miroase în general frumos, a iarbă, balegă şi flori, a pământ şi stupi, nu a camioane fumegânde, transpiraţie de metrou şi plastic încins.
Citește mai departe»
Pentru cineva care s-a tot codit să plece într-o excursie pe motiv c-o fi, c-o păţi, că de fapt am fost deja într-unul dintre locuri şi ce rost ar avea să mai merg iar (deşi prima dată nici măcar poze n-am făcut), nu a fost aşa surprinzător să aflu că, doar cu câteva zile înainte de plecare,
Citește mai departe»
Recent Comments