Nov
18
Dacă aş putea mâine m-aş urca în primul tren spre Sighişoara. Sau spre Braşov. Sau Târgu Mureş, Alba Iulia ori Cluj. Ar fi primăvară şi sufletul meu ar avea cu un an sau doi mai puţin şi weekend-ul cu una sau două zile mai mult. Părul meu ar sta aiurea şi m-ar enerva, fluturându-mi mereu prin faţa ochilor, dar ce importanţă are asta când soarele e sus pe cer şi tot ce îţi trebuie e o pereche de picioare care să te ducă în lung şi-n lat?
Dacă aş putea mâine m-aş urca în primul tren de la Braşov la Sighişoara şi aş merge încet spre foarte încet, pe fereastră perindându-mi-se peisajul molcom al Transilvaniei. În gară aş găsi mai mulţi străini decât în tot Braşovul, dar oraşul minunat cu turnuri medievale nu s-ar găsi acolo pentru ei, ci pentru mine, ca să mă facă să zâmbesc şi să râd şi să-mi fac poze „turistice” lângă Turnul cu Ceas. Unele oraşe au darul ăsta, să te facă un pic fericit. Sau chiar mai mult decât un pic.
Citește mai departe»
Recent Comments