Ucraina

Înapoi acasă

După ce am rămas blocată în Kiev o zi în plus pentru că n-am găsit bilet pentru seara in care vroiam să plec, ieri noapte am ajuns şi eu, în sfârşit, în Bucureşti. Am găsit un oraş mort la ora aia şi straniu de pustiu, o casă goală care mă aştepta curată şi liniştită să mă întorc la ea, două flori moarte din trei câte aveam şi una palid-străvezie care nădăjduia să fie salvată din cada de baie în care o lăsasem să trăiască 2 săptămâni şi jumătate.

În cursul nopţii am reuşit să descarc prima tranşă de fotografii, astăzi, sper, a doua. Sunt obosită, slăbită, fără bani (ultimii i-am cheltuit în Kiev, aceştia deabia ajungându-mi pentru biletul de tren şi ceva mâncare).

Stuck in Kiev

În Kiev am stat două zile, pentru că n-am găsit bilet să plec spre Bucureşti atunci când vroiam. N-o să vă povestesc despre momentul (scurt) de disperare când am aflat vestea cea proastă – atât de aproape de casă, dar blocată dincolo de graniţă. Aveam o vagă speranţă că se va mai ivi un loc şi pentru mine, dar după-masa, când m-am fiinţat iar la gară, situaţia era aceeaşi, aşa că am schimbat toţi banii pe care îi mai aveam şi mi-am luat bilet pentru a doua zi.

Kievul ortodox

Pe vremea când ruşii nu conduceau un imperiu, Kievul era capitala primului stat Rus-ucrainean, aşa zisa Rusie Kieveană sau Rutenie Kieveană, predecesorul statelor actuale Ucraina, Rusia şi Belarus. Asta se întâmpla între secolele 10 şi 13, căci după aceea au venit mongolii, apoi lituanienii, apoi polonezii, apoi ruşii, astfel că din 1775 şi până în 1991 Ucraina a rămas anexată mamei Rusia.